INTRODUCERE IN ISTORIA SCRISULUI SI A CARTII

Vizite: ? Nota: ?



i1s6se
O FUGARA PRIVIRE ASUPRA MENIRII CUVANTULUI SCRIS
La inceput de mileniu III se cuvine sa intoarcem privirile spre inceputurile civilizatiei umane pentru a ne pune cateva intrebari logice si mereu incitante. De ce scriu oamenii ? De cand scriu_? si Cum comunica ei prin scris ? Si daca facem in gand ocolul Terrei, am putea fi uimiti in fata imaginii unui adevarat Turn Babel al scrierilor ajunse pana la noi. Nu stim daca noi putem estima astazi cu exactitate cat de mare este aportul scrierii ca tezaurizator al formelor de civilizatie si cultura ale omenirii, dar suntem siguri ca niciodata nu se va afla cate descoperiri s-au pierdut din cauza lipsei cuvantului scris in acele inceputuri ale timpului si cate se vor fi sters odata cu incendierile care au distrus atatea inventii incredintate de geniul omenesc viitorului prin litera asezata pe hartie.O incercare de a calcula statistic cat anume a ajuns la noi din ceea ce a creat Antichitatea a condus la concluzia ca in prezent detinem numai a patruzecea parte din mostenirea vechii epoci. Nu vi se pare surprinzator de putin? Asa cum suntem siguri ca fara inventarea plugului, a rotii olarului, a strungului s i a razboiului de tesut nu ar fi inflorita azi marea industrie moderna, tot astfel putem sa fim incredintati ca fara nascocirea lui Gutenberg si fara ideea lui Marconi precursorii nostri, care trudind veac dupa veac au impins viata spre prezentul, pe care il traim in acest inceput de mileniu III, n-ar fi infruntat atat de eroic cerbiciile istoriei.
De cand preistoria a lasat locul istoriei, oamenii au cautat metode pentru a nu da prada uitarii faptele mari ale timpului lor. Povestite copiilor si nepotilor, ele au trecut prin viu grai din generatie in generatie. Dar pentru ca fiecare povestitor simtea nevoia sa adauge sau sa lase la o parte cate ceva din cele ce el auzise narandu-se, ceea ce se transmitea depasea frontierele istoriei, devenind basm, legenda, balada sau epopee. Pentru a le da mai multa stralucire rapsozii le-au turnat in versuri. Astfel s-au
inaltat acele unice monumente ale limbii si civilizatiei eline care sunt cantecele homerice, Iliada s i Odiseea, atata timp nescrise, circuland prin viu grai de la o generatie la alta.
Atunci cand cuvantului i s-a simtit rostul de pastrator al cugetarii si sentimentelor umane, scrisul a si inceput sa fie plamadit in forme pe care fantezia fiecarei semintii a gasit-o potrivita intelegerii sale. Mai apoi, oamenii au descoperit mijlocul de a transmite posteritatii viata lor traita, iar ves tile lor aveau sa ajunga acolo unde vorba zisa liber nu putea razbate nestingherita de departarea in timp si spatiu.
Astfel gandul cu ideile omului, simtirea cu emotiile sale aveau sa treaca fara vama de la un meridian la altul, de la un secol la altul.
Inainte ca primul cuvant sa fi fost fixat prin scris, oare cu ce mijloace isi ajutau oamenii memoria? Cum comunicau intre ei printr-un alt fel de semne care au precedat scrisul ? Se crede ca, spre exemplu, ridicarea unor mormane de piatra, apoi a unor stele funerare, ca forme de a comunica o idee, ar fi fost primii pasi spre inventarea scrierii. Pana la noi a razbit pe calea traditiei populare obiceiul de a-ti face un nod la batista ca sa-ti amintesti ca stii ca ai de implinit un proiect ori un comision. Este vorba in asemenea exemplificari doar de un rudiment al unor sisteme de comunicare, ce erau intrebuintate in epoca in care se trecea de la preistorie la
istorie. Poate ca mataniile, inventate candva de catre calugarii budis ti si folosite pana astazi de catre catolici, nu sunt nici ele altceva decat niste precursoare ale scrisului.
Ele ar putea face parte dintr-o preistorie a erei Gutenberg, aidoma “semnelor casei”, care se intrebuintau chiar ca iscalitura, cand proprietarul nu cunos tea scrisul, sau desenelor de pe stanci facute in epoca de piatra, ele marcand inceputul scrierilor in sisteme sintetice.
Din nevoia de a pastra si transmite unele amintiri s-au creat primele documente intocmite cu ajutorul scrierii pictografice sau ideografice intr-un sistem ce reda numai sensul general, fara a pastra insa textul exact. Inscriptiile ideografice se mai redacteaza s i astazi, respectandu-se o traditie